Amintiri din Lenauheim. Povestea şvabilor bănăţeni continuă

Migrația șvabilor în și mai apoi din Banat, dar mai ales modul în care rămân ei legaţi de aceste locuri şi transmit acest spirit din generaţie în generaţie, este fenomenul care l-a inspirat pe Daniel Spătaru pentru al său film documentar Amintiri.

Totul pleacă de la respect şi educaţie, a concluzionat realizatorul după ce a stat de vorbă cu Werner Griebel și cu fiul acestuia, Jürgen Griebel, din Lenauheim şi acum Mannheim, personajele principale ale filmului său. Ce-i împinge aşadar pe şvabi înapoi spre Lenauheim, în acest caz, dar la fel şi spre alte localităţi bănăţene?

Eu am încercat să aflu de la ei, şi în general de la toţi şvabii plecaţi, de unde vine spiritul ăsta, de ce rămân legaţi de locurile natale cei mai mulţi dintre ei… Povestea asta a lor nici ei nu ştiu să o spună foarte convingător în cuvinte, dar aşa simt, aşa au fost educaţi. Explicaţia asta a fost, că aşa au fost educaţi. Aşa simt, pur şi simplu. Deci nu o fac de obligaţie, nu o fac de promovare, o fac efectiv benevol şi cu o mare bucurie şi un mare respect faţă de tradiţiile şi cultura lor. Şi când spun tradiţii şi cultură nu mă refer doar la obiceiuri, sărbători religioase, Chirvaiul (Kirchweih) celebru în Banat şi toate astea… Nu, când mă refer la cultura lor, mă gândesc la organizarea lor. Deci, pentru şvabii din Banat, gospodăria, casa, erau şi sunt lucruri sfinte. Animalele din jurul lor, acea ordine, acel respect faţă de ei înşişi, faţă de casă, faţă de Biserică, faţă de cimitir, de pământul, de grădina lucrată, toate astea creionează acea cultură a şvabilor”, a constatat Daniel Spătaru, jurnalist şi realizator de emisiuni în limba germană. Filmase aproape totul pentru producţia sa şi se pregătea de montaj atunci când am avut prima noastră conversaţie.

Daniel Spătaru, realizatorul filmului documentar Amintiri

Un alt plan al filmului său prezintă comuna Lenauheim din judeţul Timiş ca loc de naştere al poetului Nikolaus Lenau.

„Filmul l-am denumit <<Amintiri>>, mai mult despre partea Nikolaus Lenau, să ne amintim, să reamintim sau pentru cei care nu ştiu să explicăm cine a fost Nikolaus Lenau şi ce contribuţie a avut el în literatură. Avem un plan cu un pic de istorie a localităţii Lenauheim şi a poetului Nikolaus Lenau şi celălalt plan al filmului – povestea familiei Griebel, care după 1990 a emigrat în Germania, dar care a păstrat legătura cu Lenauheim, se implică foarte mult în comunitatea din Lenauheim şi, mai mult decât atât, susţine mişcarea celor plecaţi, a şvabilor din Banat plecaţi în Germania. Sunt organizaţi într-o asociaţie mare în Germania, au şi o organizaţie de tineret, permanent fac acţiuni, se întâlnesc, atât în Germania, cât şi în România, în satele lor natale. Au făcut foarte multe lucruri pentru Lenauheim: au renovat biserica, cimitirul, fac foarte multe lucruri şi această poveste încerc eu să o conturez”, explică realizatorul.

Tatăl, Werner Griebel, a văzut cu ochii lui cum erau persecutaţi etnicii germani în comunism. A primit în casa lui prima delegație de ajutor umanitar din Austria și Germania, în decembrie 1989. Cu ajutorul acestora, familia Griebel a reușit realizarea sistemului de apă și amenajarea unui dispensar medical, dotat cu toate utilitățile, în Lenauheim. Destinul familiei continuă apoi cu migraţia în Germania, iar el devine, în 2001, președinte al Asociației Șvabilor din Germania – Landsmannschaft der Banater Schwaben.

Jürgen Griebel este acum vicepreședinte al asociației și continuă demersurile începute de tatăl său pentru păstrarea culturii și tradițiilor șvăbești atât în localitatea natală, Lenauheim, cât și în Germania.

Dani Spătaru a stat de vorbă cu ei online, din cauza restricţiilor impuse de pandemia COVID-19.

„Am vorbit şi cu fiul şi cu tatăl. De ce? Pentru că şi în familia lor, Werner este personajul care a avut un rol şi imediat după Revoluţie, este cetăţean de onoare al comunei Lenauheim, iar Jürgen este acum vicepreşedintele acestei Asociaţii a Şvabilor din Banat din Germania, e veriga care duce mai departe către cei tineri aceste tradiţii şi această cultură a şvabilor. Cumva totul se leagă în mod firesc, de aceea l-am ales ca personaj principal şi pe Jürgen, pentru că şi el are un rol cel puţin la fel de important. Am făcut online interviul, iar pentru o calitate mai bună a imaginii cineva i-a filmat. În mod normal, dacă nu erau restricţiile şi situaţia aceasta, m-aş fi dus în Germania, cu siguranţă aş fi făcut interviul faţă în faţă”, mi-a mărturisit autorul.

Filmul începe cu povestea lui Nikolaus Lenau şi continuă cu familia Griebel. Cum se îmbină cele două planuri?

„Legăura ar fi faptul că Jürgen Griebel, tânărul, a studiat poezia. Lucrează în domeniul Economiei, dar în şcoală şi mai apoi i-a plăcut poezia. Ăsta ar fi firul de legătură cu familia Griebel”, explică autorul.

Daniel Spătaru realizează emisiuni şi reportaje în limba germană la Televiziunea Publică şi are o preocupare aparte pentru şvabi şi cultura şvabilor din Banat. A scris acest proiect şi din convingerea că trebuie mereu să scoatem în faţă, să promovăm ceea ce avem bun şi să nu ne uităm trecutul. Şi dintr-un soi de datorie. Filmul “Amintiri” s-a născut în cadrul Cămine în Mișcare, un proiect oficial Timișoara 2023, produs de Asociaţia Prin Banat.

Hai să scoatem în faţă diversitatea asta culturală care ne caracterizează în banat şi care există la tot pasul (…) Mie mi-ar plăcea ca filmul meu să fie văzut de liceenii de la <<Nikolaus Lenau>>, de exemplu, care poate n-au fost la Lenauheim, n-au fost la Casa Memorială, deşi nu-i departe. Cu siguranţă sunt care nu au fost, deşi învaţă la liceul care poartă numele poetului. Şi ei poate nu ştiu foarte multe despre poet, decât o lecţie-două care e în programa şcolară. Asta mi se pare interesant şi asta este precuparea noastră a jurnaliştilor în primul rând, să ambalăm adecvat aceste produse, fie că sunt articole scrise, fie că sunt filme, eseuri, orice. Mi se pare o datorie profesională a noastră”, crede Dani Spătaru. Pentru el, ceea ce au reuşit să facă cei de la Prin Banat, care au făcut cercetări pe teren timp de 3 ani şi au cules poveşti din memoria bănăţenilor, despre migraţie, deportări şi… cămine în mişcare, reprezintă „o cutie cu valori”.

La final, am fost curioasă să aflu ce simte astăzi familia Griebel pentru Banat şi pentru România.

„Păi, bătrânul Werner are cel puţin jumătate de inimă în Banat şi în Lenauheim. Tânărul mai puţin… Adică l-am întrebat şi pe el dacă s-ar întoarce în Lenauheim, având în vedere că el şi-a cunoscut soţia acolo, a început viaţa de la zero, are un job, o fetiţă. Da, pentru el acasă înseamnă Mannheim, unde stau acum. Dar vin permanent în România, în Banat. Îmi şi spunea Jürgen că are o fetiţă, iar pentru fetiţă Lenauheim înseamnă locul unde are voie să facă ce vrea. În curte la Lenauheim are voie să facă ce vrea, nu ca la bloc în Mannheim, în Germania, unde sunt tot felul de restricţii. Deci inclusiv, iată, nepoţicii i se insuflă cumva tradiţia asta, dorul de Lenauheim sau ce înseamnă pentru ei patria natală”, poveteşte autorul. Povestea merge mai departe, aşadar.

Filmul lui Daniel Spătaru este disponibil online şi poate fi văzut şi la FABER (Spl. Peneș Curcanul, nr. 4-5) până în 14 decembrie.


Un reportaj de Alina Strugariu / Imagini de Ovidiu Pelmus

Proiectul Amintiri propus de Daniel Spătaru a fost selectat în cadrul apelului de propuneri de proiecte Cămine în Mișcare 2020, organizat de Timișoara 2023 și Prin Banat.

Cămine în Mișcare este un proiect oficial Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii, produs de Asociația Prin Banat, realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timișoara și al Consiliului Local Timișoara. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *