Ioana Anghel, despre „Frânturi”: Zi după zi, poveste după poveste, m-am îndrăgostit

Mii de destine frânte, călcate în picioare de bocancii unei istorii care a schimbat radical Banatul. Drama deportării în Bărăgan unor familii așezate și harnice, a căror unică vină a fost exact asta, ascunde încă povești care trebuie păstrate. Și trebuie spuse, fiindcă doar așa am avea o șansă să nu repetăm greșelile.

Ioana Anghel văzuse filmul documentar „Granița”, realizat, în 2019, de Cristina Băican și citise o parte din povești. Apoi a văzut anunțul la concursul de proiecte pentru Cămine în Mișcare. „Inițial am vrut să scriu un scenariu de teatru despre un spațiu geografic dispărut. Citind însă din poveștile de pe site, am început încet-încet să le văd/aud rostite pe scenă. Așa am pornit la scrierea primei scene. Și-a celei de-a doua”, spune Ioana. A fost primul pas spre „Frânturi”.

Pe Ioana Anghel o leagă de Timișoara chiar o… frântură de viață. Bucureștiul și Madridul sunt locurile care au inspirat-o cel mai mult, până la întâlnirea cu Banatul. „Am venit pentru un job, am trăit câteva luni acolo, a trebuit să plec. Acest răstimp petrecut în Banat a însemnat o descoperire, prin tot ceea ce am trăit acolo. Scenariul pe care l-am scris înseamnă și o privire a unui om venit din afară, care încearcă să-nțeleagă istoria locului. În fapt, încearcă să înțeleagă oamenii, obiceiurile și care, cumva, se regăsește în povestea migrației în Banat. Am venit pentru un timp, am încercat, am plecat mai departe…”, povestește ea.

Scenariul Ioanei Anghel e inspirat din mai multe povești. Sunt amintiri frumoase, puține, sau întunecate, cele mai multe, ale unor oameni din Dudeștii Noi, Comloșu Mic sau Lenauheim. „Acest proiect a însemnat descoperirea unei părți din istoria țării mele pe care nu o cunoșteam și, deopotrivă, a unor povești de viață impresionante. Mi-am dorit ca ele să fie ale unor oameni care au traversat momente istorice diferite (deportările în Rusia, apoi în Bărăgan, fuga peste graniță din  perioada ’60-’80, fuga din calea rușilor la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, emigrarea în Statele Unite la începutul secolului XX). M-au fascinat interviurile cu oamenii în vârstă, din localități dacă nu pierdute sau abandonate, cel puțin depopulate”, mai spune Ioana.

Actrița Dana Voicu / filmări Frânturi

„Frânturi” aduce laolaltă, ca într-un album de fotografii, scene, oameni și povești legate tocmai ceea ce, acum câteva decenii, i-a despărțit: apartenența la zona Banatului. Iată un fragment: „Zi după zi, poveste după poveste, m-am îndrăgostit. De oameni, de locuri, de povești, de mâncare, de cuvinte. N-o să mă credeți, dar mi-am deschis propriul dicționar. (…) permiteți-mi să vă citesc doar primele intrări din dicționarul meu (scoate o hârtie sau un mobil și citește): claidersuț, ghișcantă, saloane. Vă imaginați că asta înseamnă bomboane pentru bradul de Crăciun? Cafă, piglais, șpoiert, mala, pult, paradais…..”.

Pare simplu, dacă te iei după Ioana: „M-au inspirat dorința mea de a afla mai multe despre locuri și oameni, dar, mai ales, poveștile și istoria locului, frumos povestite în interviurile realizate în cadrul proiectului Cămine în Mișcare”. Și totuși, nu e. A muncit mult la scenariu, pentru că textul trebuie să fie ofertant pentru actori și regizor, dar, în același timp, plăcut și interesant la ascultare, pentru spectator.

Pe de altă parte, trăim vremuri ciudate, iar anul 2020 ne-a făcut pe toți să căutăm moduri dintre cele mai diverse pentru a putea supraviețui. Pentru cineva creativ, depărtarea de oameni și imposibilitatea de a le studia reacțiile pot face mult rău. În cazul Ioanei Anghel, lucrul la „Frânturi” a făcut-o să treacă peste multe bariere.

Actorul Lucian Pavel / filmări Frânturi

„Unul din lucrurile de care îmi este cel mai frică din punct de vedere profesional, este să-mi pierd creativitatea. Indiferent de vremuri. Acest proiect a însemnat pentru mine o premieră. Am tradus mult teatru, am văzut sute de spectacole, am citit dramaturgie contemporană, însă până acum nu am scris niciodată un text pentru teatru. Timpurile pe care le trăim m-au determinat să fiu mai curajoasă, în anumite sensuri. Să încerc drumuri complet noi. Unul dintre aceste drumuri a însemnat scrierea scenariului de teatru pe care mi-aș dori enorm să-l transform într-un spectacol”, povestește ea. Ca să înțelegeți, va trebui să vedeți povestea. Niciuna dintre istorii nu e inventată. Fiecare a fost trăită, re-trăită, spusă și răs-spusă. Acum va fi povestită la persoana întâi, ca și cum, peste timp, cel care a trăit-o o rostește din nou. Pentru a nu fi uitată.


FRÂNTURI înseamnă un scenariu de teatru povestit publicului printr-un film-spectacol-lectură. Filmul poate fi vizionat online până în 14 decembrie.
Scenariu: Ioana Anghel
Interpretează: Dana Voicu și Lucian Pavel
Regia, imaginea, sunetul și montajul: Alexandru Maftei


Un reportaj de Otilia Ghițescu

Proiectul Frânturi a fost selectat în cadrul apelului de propuneri de proiecte Cămine în Mișcare 2020, organizat de Timișoara 2023 și Prin Banat. Între 5-14 decembrie, acesta va fi prezentat la FABER (Spl. Peneș Curcanul, nr. 4-5, Timișoara) și online, pe www.camineinmiscare.ro.

Cămine în Mișcare este un proiect oficial Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii, produs de Asociația Prin Banat, realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timișoara și al Consiliului Local Timișoara. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *