Ultima oprire înainte de plecare. Gara din Covăcița. Nu puteam altfel. M-am așezat pe peron. Fumez o țigară și mai am două guri de Cola 0. Lumina de veghe din gară se tot aprinde și stinge, probabil și șopârla mea pe undeva … Sunt din nou ON AIR. Am aflat că la etaj locuiește cineva, o doamnă simpatică, lucrează in alt sat, aici probabil plătește chirie. Jos, în incinta gării e mereu cineva de serviciu. De obicei vorbește nenea, singur sau la telefon, mai bea un pic și așteaptă sa treacă vreun marfar.
Cri – cri – cri.
Sper să ajungi și tu să fumezi o țigară în gara de la Covăcița / Kovačica. Într-o seară de vară.
E ceva cu gara asta. Și nu o zic doar eu. Kusturica ar fi unul dintre ei.
Am plecat a doua zi din Serbia, spre casă. Nu știam ce mă așteaptă.
Credit foto: Mircea Sorin Albuțiu