DULȘIAȚA DĂ ȘIREȘE
De Trifu Șoșdean
în grai bănățean
Ieșci ca floarea dă șireș
Șîn-ai mult să ce chiceșci
Lasă-ce dă tot năcazu
Șî ce punie să iubeșci,
Trec dzâlilie cu grămada
Niși n-ajunji să le șiceșci
Lasă-ce dă tot năcazu
Șî ce punie să iubeșci,
Ieșci cinără șî frumoasă
Șî la cini să ce ghingeșci
Lasă-ce dă tot năcazu
Șî ce punie să iubeșci,
Nu ce mânia pră cinie
Când șieva nu răușeșci
Lasă-ce dă tot năcazu
Șî ce punie să iubeșci,
Cât o fi d-amară viața
Dacă șci s-o folosășci
Lasă-ce dă tot năcazu
Și ce punie să iubeșci,
Omul șies doreșce-n viață
Niși nu poț să ce ghingeșci
O fată cu ochi albaștri
Șî dulșiață dă șireși.
în traducere liberă pentru tot românul
DULCEAȚA DE CIREȘE
Ești ca floarea de cireș
Și nu ai mult ca să te chitești / gătești / aranjezi / pregătești
Lasă-te de tot necazul
Și te pune să iubești,
Trec zilele cu grămada
Nici nu ajungi să le citești
Lasă-te de tot necazul
Și te pune să iubești,
Ești tânără și frumoasă
Și la cine te gândești
Lasă-te de tot necazul
Și te pune să iubești,
Nu te mânia pe tine
Când ceva nu reușești
Lasă-te de tot necazul
Și te pune să iubești,
Cât o fi de amară viața
Dacă știi să o folosești
Lasă-te de tot necazul
Și te pune să iubești,
Omul ce își dorește în viață
Nici nu poți să te gândești
O fată cu ochi albaștrii
Și dulceață de cireși. (se duce toată rima dacă e cireșe)
Trifu m-a întrebat apoi dacă mă supără ce mi-a scris aici în poezie. Nu, nu mă supără, mă tulbură în cel mai frumos fel.
Credit foto: Diana Bilec