Am ales mereu să apăr valorile noastre de aici și limba română și am spus fără rușine, că eu când am fost elevă am recitat o poezie și zic la oricine, mai ales acuma:
Fie a voastră întreaga țară,
Și de cereți vă mai dăm
Dar lăsați-ne voi graiul neamului….
Vorbele trebuie mereu bine cântărite.
Vă scriu asta aici, pentru că … aș putea și eu să omit și să tac. În orice sat e loc de ceartă și neînțelegere, dar e cu atât mai ironic când conflictele pornesc din cauza unor principii literare. Te-ai fi gândit că satul are loc pentru dezbinare.
Aș vrea sa vă citesc un pic din cartea dvs, din textul acesta pe care l-ați scris, se numește Femeia de Demult și să vă pun întrebări, se poate?
Da.
Vreți să-mi spuneți ceva legat de titlu?
Nu.
A fi femeie nu înseamnă a fi o adunătură de carne și oase, zicem noi acum în timpurile pe care le trăim, dar n-a fost așa mereu.
Da.
De ce nu a fost așa mereu?
Pentru că nu a fost prețuită femeia. Ea a trebuit să tacă și să asculte. Ce au hotărât ăilalți, aia trebuia să facă. Că dacă nu, căpăta un picior în cur.
Sunt femeie în vârstă și în anii mei am cunoscut și am auzit despre viața cum au dus-o, femeile, altă dată. Fetele de mici erau crescute patriarhal și învățate cum să primească sfiite rostul lor în lume.
Spuneți aici că fetele trebuiau să fie sfiite. Ați fost și dumneavoastră așa?
Da.
Așa ați fost crescută?
Da.
Să fie conștiente că trebuie să meargă un pas în urma bărbatului, să nu se amestece când se ia o hotărâre, deci să tacă și să rabde, dacă i se face vreo nedreptate.
Sunteți de acord ca femeia să tacă și să rabde?
Da. Pe vremea aia, așa era.
V-a plăcut să fie așa?
Păi să spun drept că nu a fost nici așa rău să fie așa. Nu ai ajuns nici în minciuni cu nimeni, ai fost ca un sfânt, când îl pui perete și nu mai zice nimic, nici bleau.
Dar părerea unei femei era prețuită?
Da. Doar baba, bătrâna casei, a avut drept să poruncească. Dacă noi cele tinere voiam ceva, ii spuneam la baba și dacă ea a acceptat, a fost în regulă și dacă nu, nu.
Numai bătrâna casei avea voie să hotărască și chiar să se amestece în vorba bărbaților, care e prețios, la rândul lor, ca pe găzdărița casei.
Ea hotâra ce să se fiarbă, ea punea hrana în traista lucrătorilor, ea trebuia să știe când se întorc cei plecați la holdă, că râmânea acasă cu o droaie de nepoți și trebuia terminat la timp lucrul de acasă.
Baba dumneavoastră cum a fost?
Baba mea, să îți spun un amănunt din viața ei, dacă a făcut pită, pită moale și s-au dus lucrătorii și nu a avut ce să le pună în traistă, ea pe picioare s-a dus și le-a făcut tălăniță, așa a fost baba mea, atât de mult a prețuit ea lucrătorii, și fetele ei care aveau copii, nepoții, ea ne-a dus la ea acasă, ca să ne țină pe noi și dacă a tăiat o pasăre, ficatul l-a împărțit la toată lumea. Numa dacă ai făcut ceva ce nu îi plăcea, spunea așa să nu mai faci, nu ai făcut bine.
A fost vreodată dură cu dumneavoastră?
Nu, că eu am ascultat.
V-a nedreptățit vreodată?
Păi sigur că pe parcursul vieții vin și bune și rele. Avea o nepoată de fată, fata ei a murit și a rămas o nepoată, îmi era năvala că mai mult a prețuit-o pe aia că era fără mama decât pe noi, tot din ce a avut îi dădea și lui Linca.
Linca prețuia asta?
Da, cum să nu, cum primea cât a vrut ea, a prețuit.
V-ați înțeles cu Linca?
Da, că ne-a botezat și trebuia să prețuim.
Femeile tinere din casă umpleau vasele cu apă pentru adăpatul cailor, puneau în cotăriță fân, și în fân așezau cârcegile cu apa de băut, pentru lucrători, cu mare grijă, ca să nu se spargă.
Bărbații puneau in coc’ie uneltele după cum cerea sezonul de lucru. Bătrânul casei urmărea toate mișcările de pregătire și când hotăra el – atunci se scoteau caii și plecau la holdă : bărbații și femeile din casă impreună cu lucrătorii.
Ați mers și dumneavoastră?
Da.
Ce ați făcut? Vă plăcea? Cum era vremea? Cât stăteați?
De dimineața ne duceam înainte de cinci ceasuri și până după amiază. Când a rămas socrul meu de gazdă, el ne aducea mai devreme acasă, spunea hai mergem la 4 acasă că nu ne mai cunosc nici câinii.
Mergeați departe?
Da, că erau holdele și în partea lui Padina și erau și aproape, ai bogați au avut loc aici la sat, dar cei mai săraci au fost mai departe că erau mai ieftine.
Pământul era bun? Erau bune recoltele?
Erau.
Totul era mai mult pentru dumneavoastră sau se și vindea?
Se și vindea. Se ținea ce se socotea că ne trebuie pentru un an de zile, se plăteau lucrătorii, în hrană, grâu, cucuruz, ce a fost și restul se vindea.
Dumneavoastră ce vă plăcea să mâncați?
Cartofi.
Fierți sau?
Și fierți și fripți, dar să fie cartof. Găluște nu-mi plac.
Iarna însă femeile lucrau lucru de mână.
Ce făceau lucru de mână?
Ciorapi, sfetăre, leticași, chindușă, cârpe groase.
Ați învățat și dumneavoastră?
Da, unele lucruri, dar unele nu, care s-au țesut pe război, cârpele groase. A fost mama la o bunicuță, a vrut să vorbească mai domnește și nu a spus cârpă groasă, cum se zice la noi, și a zis peciconi ca către Văsâla și eu m-am dus și i-am spus să îți tragi cuvântul înapoi, ce pecinoniu lui dracu avem noi și ea a zis că a gândit și ea să vorbească mai domnește. Sunt lucruri pe care eu nu le accept. Și mie de multe ori îmi trebuie curaj să spun ce gândesc, nu îmi e ușor tot timpul și mi se pare că oamenii uneori te judecă prea ușor. E bine și să taci…
Cică e mai bună taca decât fleaca.
Bătrâna fierbea mâncare pentru toți, iar pe cele tinere le lăsa să țese la război.Pe vremea aceea erau câte două, trei tătaise in casă și toate țeseau într-o cameră ca sã nu se cheltuie atâta lumină. Bătrâna casei avea și ea război în care intra abia după ce termina prânzul. Ea
Țesea cele necesare pentru gospodărie: țoale de cai, saci, dricăli sau pânză de fuior pentru cămăși, șubi,
Cele tinere se băgau la război după dejun si țeseau până seara, cu o mică pauză de prânz. Țeseau: străiți, brâne, împuiau poale de cinari apoi țeseau șadă pentru fetele care își pregăteau zestrea, cotrințe duple sau cu iconi. Cilimurile se puneau război după Sărbătorile de iarnă, când începea să crească ziua. Până primăvara terminau lucrul început, pentru ca în Postul Paștelor începeau să spele, să întărească și să pigluie poale și ciupage.
Tinerele femei se duceau la părinți, în vizită, duminica după amiază, ca să nu piardă de la lucru. Seara, la șezătoare, pentru că ardea numai o lampă cu petrol, foloseau timpul pentru lucruri mai puțin migăloase: făceau ciorapi, torceau iar bătrâna casei pieptena lâna.
Credit foto: Diana Bilec