ALTĂ ZI CU SOARE

Sinopsys

Povestea din „Altă zi cu soare” este una reală. Auzită în Zorani, povestită de către Doamna Rodica Codrea născută Oproni, „Altă zi cu soare” încearcă să arate cu umor ceea ce a fost probabil o perioadă extraordinar de dificlă pentru familia lui Serafin Oproni, unchiul Rodicăi și mai târziu tatăl ei adoptiv.

Fiind unul dintre cei 5 capi de familie care au refuzat colectivizarea în Zorani, Serafin, țăran și veteran din Primul Război Mondial în armata Austro-Ungară, luat prizonier la ruși, a reușit să demonstreze tăria de caracter și inteligența necesară ca să nu cadă pradă intimidărilor la care erau supuși țăranii români spre finalul colectivizării.

Fiind prezent chiar în camera în care probabil au avut loc discuțiile dintre Serafin și o comisie formată din oameni de vază din sat și un activist de partid, în timp ce doamna Rodica povestea cum unchiul/tatăl ei adoptiv se opunea cu fermitate și calm amenințărilor fățișe ale aparatcik-ului, am încercat să-mi imaginez scena. E o poveste a decenței și a spiritului uman luptând împotriva abuzului și șicanelor unui stat totalitar abrutizat, arogant și condescendent. Faptul că în final Serafin Oproni a reușit să dejoace colectivizarea, adoptându-și nepoata (cu acordul părinților ei) pentru a-și păstra dreptul la pământ, denotă spiritul subversiv și jucăuș prin care un țăran român a reușit să evite mașinațiile statului comunist folosind propriile-i arme, legislația. E o bucată de istorie personală care merită adusă la viață.


PERSONAJE

SERAFIN – un țăran din Zorani

EVA – nevastă-sa

POPA DUMITRU – preotul satului

DĂSCĂLUL PARASCHIV – învățătorul satului

CINEVA DE LA CENTRU

LOC și TIMP

O casă de țăran din Zorani. Pe-nserat. 1956. La 3 ani după moartea lui Stalin, spre finalul colectivizării.

O cameră din casă. O masă, o laviță, trei scaune. O carafă. Un opaiț. O icoană. Niște fotografii pe perete. Se lasă seara.

SERAFIN citește Scânteia și fumează cu picioarele pe un scăunel. EVA intră și trântește ușa, trage zăvorul și se lipește cu spatele de ea. Își face cruce.

EVA: Ce ne facem Serafine? Ce ne facem?

SERAFIN: Da’ care-i baiul?

EVA: Vin ăștia cu colectivul! Sunt pe stradă! La noi vin!

Tac.

SERAFIN: Să vină.

EVA: Eu nu le deschid!

SERAFIN tace și citește.

EVA: Auzi ce-ți spun?

SERAFIN dă din cap, își umezește degetul și dă pagina.

EVA: Taci! Taci și citești!

SERAFIN: Da’ ce să fac?!

EVA se duce la geam. Scoate capul pe geam.

EVA: Doamne, scapă-ne de ăștia! Uite-i cum vin. Dascălul Paraschiv, Popa Dumitru și unul cu un catastif mare și roșu după el, îmbrăcat la costum. Un străin!

SERAFIN tace. Se uită la ea.

EVA: Zi ceva Serafine! Nu ce mai holba așa la mine și zi ceva!

SERAFIN(după o clipă de tăcere): Mi-i foame.

EVA: De mâncare îț’ arde ție acuma?!

SERAFIN: Gata Evo! Gata! Potolește-te.

EVA: Nu pot. Nu pot!

SERAFIN: Gata! Ho!

EVA: Mă doare sufletul și mi-i frică.

SERAFIN: Las’ că nu-i dracu chiar așa negru. Ne-om înțelege noi, ca-ntră oameni.

EVA: Cu ăștia n-ai ce să te-nțelegi. Ori ești cu ei, ori împotrivă. Ori cu partidul ori deloc. Ori cu colectivul, ori ne ia naiba.

SERAFIN: Nu ne ia nimeni nimic. Hai du-te de-ncălzește zupa că mi-e foame.

EVA: Serafine să ne-ajute sfântul că eu nu știu cum o scoatem la capăt cu ăștia!

SERAFIN: Las’ că ne-nțelegem noi cumva.

Bătăi în ușă.

SERAFIN: Du-te și-ncălzește zupa.

EVA iese. SERAFIN descuie. CINEVA DE LA CENTRU intră țanțoș și se plasează pe scaunul lui SERAFIN trântind un catastif roșu pe masă. POPA DUMITRU și DASCĂLUL PARASCHIV intră și ei după ce-au dat mâna cu SERAFIN, zâmbindu-i împăciuitor. Se așează. SERAFIN e singurul rămas în picioare. CINEVA DE LA CENTRU zâmbește politicos către SERAFIN și scoate o călimară dintr-un buzunar și un stilou.

CINEVA DE LA CENTRU: Luați loc, tovarășe!

SERAFIN: Oriunde?

CDC: Pe un scaun!

Nu mai sunt scaune libere. Niciunul dintre bărbații intrați n-ar da semne că s-ar ridica. SERAFIN trage lavița, făcând zgomot.

CDC: Tovarășe! Vă rog!

SERAFIN(așezându-se după ce mai aranjează lavița, făcând și mai mult zgomot): Mă scuzați.

CDC: Citiți Scânteia?!

SERAFIN: Citesc.

Tăcere profundă.

PARASCHIV: Tovarășul e de la centru.

POPA: Tovarășul ne onorează cu prezența.

CDC: Tovarășii sunt prea amabili.

PARASCHIV: Deloc tovarășu.

CDC: Tovarășu, vă rog!

POPA: Tovarășu, dar nu-i niciun deranj.

CDC: Tovarăși, vă rog! (își drege vocea) Dacă… (își drege iar vocea)

POPA: Poate îi e sete tovarășului?

SERAFIN(răstit): Evo! Adă niște țuică și pahare.

Liniște penibilă. CINEVA DE LA CENTRU zâmbește îngrozitor de afabil spre SERAFIN care nu-l bagă-n seamă rulându-și o țigară. POPA DUMITRU se joacă cu mătăniile. DASCĂLUL PARASCHIV se scobește între unghii pierdut în gânduri. EVA intră cu o sticlă de țuică și păhăruțe.

EVA: Bună seara! Serviți.

CDC: Tovarășa!

EVA face o plecăciune stângace, iese jenată, fără să răspundă. SERAFIN se ridică și toarnă.

SERAFIN: Bine-ați venit la noi.

CDC: Bine v-am găsit.

Ciocnesc.

POPA: E bună!

PARASCHIV: Doamne-ajută!

CDC: Tovarăși. Acum că ne cunoaștem haideți să…

POPA: Doamne cât îi de bună! Pfuu!

SERAFIN: Ți-e foame părinte?

CDC: Tovarăși. Haideți să…

POPA: Câta.

SERAFIN: Evo! Adă zupă că oamenilor le e foame!

EVA se aude în off manipulând veselă.

EVA(off): Imediat.

CDC: Tovarăși!

SERAFIN: Nu vă place?

CDC: Ba da.

SERAFIN: De la mine din livadă.

CDC: Din livadă.

POPA: Are o livadă.

CINEVA DE LA CENTRU deschide catastiful, notează.

CDC: Are livadă. Una bucată.

SERAFIN: Da, am. (își aprinde țigara privindu-l)

CINEVA DE LA CENTRU scoate și el un port-țigaret și-și înfige o țigară în bot. DASCĂLUL PARASCHIV sare cu chibritul aprins, dar CEL DE LA CENTRU îl fixează pe SERAFIN.

CDC: Știi mătăluță de ce suntem noi aici?

SERAFIN: Habar n-am.

Chibritul arde, dar CINEVA DE LA CENTRU încă nu și-a aprins țigara. Mai stă un pic. Apoi și-o aprinde.

CDC: Aha. Aha. Lasă c-ai să afli dumneata.

PARASCHIV: Tovarășul vine cu bune intenții.

POPA: Cu cele mai bune intenții.

SERAFIN: Îi bună țuica, Dumitre?

POPA: Cum nu?!

SERAFIN: Mai bea.

CDC: Tovarăși, hai să nu ne-ntindem prea mult, totuși.

POPA: Poate că mai încolo, Serafine.

SERAFIN: Păi și ce fac? Beau singur înainte de masă?

Liniște.

CDC: Ce știi dumneata despre colectivizare?

SERAFIN: Nu prea multe.

CDC: Păi de ce?!

SERAFIN: Că nu mă prea interesează!

CDC: Nu te prea interesează?!

SERAFIN: Nu prea.

CDC: Tovarășe!

PARASCHIV: Ce vrea tovarășul Serafin să spună e că…

SERAFIN: Domnule, s-o spun pe șleau. Nu mă prea interesează pentru că eu nu doresc să intru în colectiv.

CDC(zâmbind și îngânându-l): Nu dorește să intre în colectiv. Auzi la el. Măi, măi.

POPA: Tovarășul Serafin e un om cu credință puternică în propriile păreri.

SERAFIN: Păi ce e obligatoriu?!

PARASCHIV: Nu, da-i recomandabil!

SERAFIN: Și ce-i așa de recomandat la tot colectivul ăsta!? Că nu mi se pare mare șpil!

POPA: Hai Serafine, mai domol, că n-am venit să-ți dăm în cap.

SERAFIN: Ba ați făcut mai rău! Ați venit să-mi luați pământul.

CDC: Ce chestie! Bă, da’ s-a făcut cald dintr-o dată aici la tine, tovarășe Serafin. Tare cald.

CINEVA DE LA CENTRU se ridică și-și dă jos sacoul. Are un toc de pistol peste cămașa transpirată. Se descheie la guler și-și toarnă un păhărel. Rămâne în picioare. Popa și dascălul își mai toarnă și ei. CINEVA DE LA CENTRU ridică paharul. EVA intră cu bolul de zupă și patru farfurii peste gura bolului, ștergare și linguri în farfurii. Așează bolul pe masă, vede pistolul și se blochează.

CDC: Pentru Partidul Comunist!

POPA: Partidul.

PARASCHIV: Tovarășe.

Nimeni nu bea. Liniște.

SERAFIN: Pune pe masă, Evo și du-te strânge găinile.

EVA abia reușește să pună totul pe masă fără să răstoarne, privind obsesiv pistolul. Face o plecăciune scurtă și iese. SERAFIN se ridică și aranjează farfuriile.

CDC: Nu ciocnești cu noi?!

SERAFIN: Pentru ce?

CDC: Pentru sănătatea Partidului.

SERAFIN: Să fie sănătos. (ridică paharul și bea)

CINEVA DE LA CENTRU bea cu ciudă și trântește paharul pe masă. Ceilalți beau și ei. Rămân în picioare toți patru. CINEVA DE LA CENTRU îl privește insistent pe SERAFIN. Zâmbește.

CDC: Zâmbește, mă și tu! De ce nu zâmbești?!

SERAFIN: Păi dacă nu-i nimic comic?

CDC: Îi știu eu p-ăștia ca tine.

SERAFIN: Da?

CDC: Fac pe proștii cu mutra aia a lor de țărani vicleni, dar le-am scos noi la toți fițele din cap. Sau toți dinții din gură.

SERAFIN: Să te văd că-ncerci domnule. Crezi că n-am mai văzut pistol? Am fost eu la război. Am fost și prizonier la ruși în 1916. Și m-am întors întreg.

CDC: Vezi să nu te-mpușc.

SERAFIN: Vezi să nu te-mpuști singur. Și nu te mai holba la mine cu mutra aia de conțopist constipat, domnule. Ești la mine-n casă, te-am primit înăuntru, te-am servit cu țuică. Hai să mâncăm zupă. Tu-mi spui ce vrei, eu îți spun ce vreau și poate ne-nțelegem cumva până la urmă. Muiere-ai speriată, am o scroafă bolnavă de diaree și mâine am treabă. Am destule pe cap. Și prea puțin timp să le rezolv. Așa că, ori mă-mpuști, ori încerci să mă convingi. Sau nu mă-ncurci mai mult decât ai făcut-o pân-acum! (se așează și-ncepe să-și pună supă)

Liniște.

CINEVA DE LA CENTRU se așază tăcut. Notează ceva în catastif. Ostentativ. Dascălul servește pe popă și pe CDC. Tac și mănâncă.

POPA: Domnul să binecuvânteze această supă. Și pe nevastă-ta.

PARASCHIV: E bună.

SERAFIN: Înainte era mai grasă.

PARASCHIV: Grasă, grasă.

POPA: Da, da!

CDC(rănit): Ce vrea să-nsemne asta, tovarăși?!

PARASCHIV: Nimic, tovarășe. Constatam.

CDC: Constatai ce?! Asta-i subversiune ațintită împotriva statului!

SERAFIN: Zicea doar că înainte o făcea mai grasă nevastă-mea. Acum numai că-mi dă la ficat.

POPA: Da. Îi dă la ficat.

Liniște. Mănâncă.

SERAFIN: Îmi dă la ficat de când au sărăcit comuniștii țara asta.

CDC(trântind lingura): Asta-i prea de tot!

PARASCHIV: Hai Serafine, te rog, potolește-te.

SERAFIN: Tacă-ți fleanca, Paraschive, și mâncă. Poți dup-aia să-i lingi ghetele lu’ domnu’ tovarăș cu burta plină și conștiința liniștită.

CDC: Te dau la Miliție!

SERAFIN: Dă-mă și-n ziare.

CDC: Tovarășu Serafin!

SERAFIN: Și-așa nu-s bune decât să te ștergi cu ele la cur!

CINEVA DE LA CENTRU se ridică și scoate pistolul. Popa se bagă sub masă. Dascălul a rămas blocat. SERAFIN mănâncă impasibil. Liniște.

SERAFIN: Nu stai mai bine jos? Sau măcar bagă încărcătorul în armă înainte s-ameninți lumea cu pistolul. Unii și-au luat topoare-n cap pentru mai puțin prin părțile astea. Matăluță ești singur, departe de centru, și-n pădurea din împrejurimi sunt multe râpe în care se poate dormi adânc.

CDC: M-ameninți?

SERAFIN: Eu? Doamne ferește!

CDC: Dacă nu te bagi în colectiv, îți luăm tot! Tot! Vă aruncăm în stradă. Pe tine și tot neamul tău.

SERAFIN: Stai jos, omule, și hai să stăm de vorbă. Potolește-te. Să nu ne sară niciunuia muștarul. Că-n primăvara asta am văruit camera.

POPA(de sub masă): Haideți tovarășu să ne liniștim!

CDC: Să-și retragă cuvintele la adresa partidului și-a organului de presă.

PARASCHIV: Și le retrage.

POPA: Le retrage, da!

CDC: Să-l aud.

PARASCHIV: Hai Serafine, nu mai fă pe nebunul.

Liniște.

SERAFIN: Mi le retrag.

CINEVA DE LA CENTRU cade epuizat pe scaun, bagă pistolul înapoi în toc. Bea apă din carafă. Multă. Se lasă noaptea. SERAFIN aprinde opaițul. A terminat de mâncat.

POPA(ieșind de sub masă): Să bem și să mâncăm ca creștinii! Doamne-ajută.

CDC: Mai încet cu idolatria părintre, religia e opiul popoarelor.

POPA: Dar e și far pentru suflete pierdute. Ca și partidul.

CDC: Partidul ne-aduce tuturor lumină.

PARASCHIV: De la răsărit.

POPA: Amin!

CDC: Mulțumesc pentru masă.

SERAFIN: Să vă fie de bine.

CDC: Așadar, tovarășul Serafin. Să reluăm.

SERAFIN: Da.

CDC: Să vă expun beneficiile intrării în colectiv.

SERAFIN: De ce?

CDC: Cum adică de ce?!

SERAFIN: Cunosc beneficiile. Le-am văzut la vecini.

CDC(radiind): Și?!

SERAFIN: Nu mă impresionează. E prea mult de muncă.

CDC: Nu se poate muncă fără pâine așa cum nici pâine fără muncă n-are cum să fie.

SERAFIN: Dar e cam multă muncă pentru cam puțină pâine. Prefer cum am acum. Știu cât muncesc și cât primesc. Modelul dumneavoastră mi se pare nițel volatil.

CDC(râde copios): Tovarășu Serafin, țara trece prin transformări. Modelul ăsta capitalist e trecut. Acuma e economie marxist-leninistă. Centralizată. De la stat. Statul dă la toți și toți dau statului și nimeni nu-i lăsat pe dinafară.

SERAFIN: Oricum o fi, pe mine nu mă convinge domnule.

CDC: Păi poate nu v-ați lăsat convins îndeajuns.

SERAFIN: Și dacă n-aveți cum să mă convingeți?

CDC: V-am mai spus. Vă luăm tot. Uite care-i faza tovarășu Serafin. Copii n-ai. Că știm. Știm tot.

POPA: Eva sărmana nu ți-a dat odrasle.

CDC: Mai ai un nepot cu nevastă-sa și fetița lor. Și-atât. Ori te bagi în colectiv, ori aia mică o să ajungă într-un orfelinat de stat, că-i dăm și pe ei afară din casă dacă ne punem mintea și statul le ia tot. Vaci, porci, copil inclusiv.

SERAFIN: Mă, da’ cum se gândește statul ăsta la toate.

CDC: Păi dac-așa a fost gândit?

SERAFIN: Și dacă nu vreau?

CDC: Mai gândește-te. Lasă că o să vrei tu. Toți vrea când se pun pe gânduri și fac calculele aritmetice.

SERAFIN: N-am fost niciodată bun la matematică.

CDC: Se ocupă statul și de aspectul ăsta de predare didactică, n-ai tu grijă. Hai, că o să vrei tu.

SERAFIN: Ba n-o să vreau.

CDC: Ba o să vrei.

SERAFIN: Ba nu.

CDC: Ba da!

POPA: Haideți, vă rog, tovarăși, gata, că iar vă-ncingeți.

SERAFIN: Eu nu sunt tovarășul nimănui.

CDC: Lasă c-ajungi tu!

SERAFIN: Pe cât punem pariu?

CDC: Pe alea 8 hectare pe care le ai mata în propietate. Am aici actele. Uite. Tot ce trebuie mătăluță să faci este să te semnezi. Și gata. Dacă nu, o s-avem discuțiile astea săptămânal. Zilnic, dacă trebuie. Până când mă satur și dau un telefon la centru, și vin să te ieie cu duba. Și ți-au luat ăia maul.

SERAFIN: Lasă că mai vedem noi, domnule.

CDC: Nu mai e nimica de văzut. Ori te dai cu noi, ori raus cu tine! Afară din casă.

SERAFIN: Lasă că mai vedem noi.

Liniște. CINEVA DE LA CENTRU judecă o clipă, schimbă placa.

CDC: Tovarășe, pe undeva pot să-nțeleg.

POPA: Nu zice de dușmănie.

PARASCHIV: E pasional, cum ar veni, Serafin al nostru.

CDC(se-nmoaie): Pricep bine. Pricep! Țăranul român e legat de pământ. Iubește pământul. Asta spun și poeții poporului. Toată lumea are un rost în republica populară. Eu am un rost. Ca activist. Și activiștii se-ngrijesc ca linia partidului să fie ținută. Cârma să fie cârmită, barca să meargă drept. Ajutați-mă. Și am să vă ajut. Înțeleg, nu vreți să pierdeți pentru că iubiți. Și eu iubesc. Eu iubesc Partidul. Dumneata pământul. Dar pământul e-al statului, țăranul e-al statului. Și statul e-al Partidului care vrea binele, care vede departe. Partidul e nepătat. Ajutați-mă să nu pătez Partidul. Nu se face, om de vază ca și dumneata, să dea un contraexemplu atât de prost acum, că toată lumea știe de unde bate vântul.

POPA: Păi cum?

PARASCHIV: Păi nu?!

CDC: Vedeți? Haideți să ne-nțelegem. Să vedem. S-o luăm cu începutul. De unde bate vântul?

SERAFIN: Bate de unde-a bătut tot timpul, de unde vine ploaia cu baliverne, câinii cu covrigi în coadă și porcii care zboară sau merg pe picioarele din spate îmbrăcați la costum.

CDC: Mă insulți, tovarășe?!

SERAFIN: Ba tu mă insulți, papițoiule, cu stiloul tău de trei lei și toată reprezentația asta de bâlci ieftin. I-ați maimuțele și cară-te de la mine din ogradă! Pănă nu mă abțigui și mai tare!

CDC: Tovarășe…

SERAFIN: Te-am poftit afară, domnule. Bună seara!

Liniște.

CINEVA DE LA CENTRU își strânge catrafusele încercând să-și păstreze demnitatea.

CDC: Atunci, bună-seara! Mâine la aceeași oră?

SERAFIN: Vă aștept cu plăcere, domnule.

CDC: Atunci. Bon soir! (iese)

Liniște.

PARASCHIV: Ce dădu-și așa cu mucii-n fasole Serafine?

SERAFIN: Taci, oltene! Lasă că știu eu ce fac. Că m-am prins repede ce faceți.

PARASCHIV: Eu îs cu tine mă, să știi. Da’ nu mai fă așa tare pe nebunu’, că mă sperii de tot! Stați tovarășe, așteptați-mă că vin.(iese)

POPA(turnându-și un păhărel): Doamne Serafine, turbat mai ești.

SERAFIN: Ce să facem părinte? Fiecare face cum poate și cum știe.

POPA: Ești mai viclean ca vulpea.

SERAFIN: Ce hram poartă ăsta?

POPA: Eh! E și el un unul, un dintr-ăsta. Unul printre mulți alții. Tre să-l înghițim să-și facă cota. Îi țâțâie curul că mai sunt și-alții-n sat care nu vor să se colectivizeze. Umblă cu pistolul după el și sperie bieții creștini și noi jucăm teatru. Ba mă bag eu sub masă, ba Paraschiv, facem cu rândul, că așa ne-a învățat. Și unii mai slabi de înger pun botul. Sărmanii oameni.

SERAFIN: Totu-i anapoda.

POPA: Așa-i lumea, fiule. Anapoda. Tu ce-o să faci? Să știi că n-a mințit. Dacă nu te convinge, sună la București și vin ăia să te ia. Îți ia tot. Rămân ai tăi pe drumuri și tu cu fundul în baltă la Jilava.

SERAFIN: Nu știu ce-oi face, dar pământul nu-l bag în colectiv.

POPA(judecând): Ar fi o variantă.

SERAFIN: Ia zi-mi.

POPA: Cică acum tu n-ai copii. Dar ai nepoată.

SERAFIN: Și?

POPA: Să zicem c-o-nfiezi. Știu eu pe cineva la Făget care te-ajută cu actele la judecătorie. Noi mai venim pe la tine, tu te țigănești cu noi până când îți iese actul de înfiere. Și-apoi scapi de paiață.

SERAFIN: Părinte, dar tu nu ești prost deloc!

POPA: Nu. Da-n vremile astea nu-i prea sănătos să faci pe deșteptul. Decât în particular. Hai! Mă duc și eu, că-i trecut.

SERAFIN: Noapte bună!

POPA: Doamne-ajută. (iese)

EVA intră cu un coș. SERAFIN își rulează o țigară.

EVA: Ce le-ai spus?

SERAFIN: Că eu nu mă bag în colectiv.

EVA(prăbușindu-se pe scaun): Ne-ai nenorocit.

SERAFIN: Lasă că am eu un plan.

EVA: Ce plan?

SERAFIN: Îți explic eu mâine. (stinge țigara) Hai! La culcare! Mâine-i o altă zi cu soare.

SERAFIN stinge opaițul.

HEBLU


Primul act al piesei de teatru ALTĂ ZI CU SOARE a fost pus în scenă în luna mai 2018, în cadrul „FO(U)R PUBLIC SPACES” – extensie Timișoara 2021 în cadrul Festivalului de Teatru Euroregional din Timișoara, organizat anual de Teatru Maghiar de Stat „Csiky Gergely”. Al doilea act al piesei de teatru a fost prezentat în cadrul primei ediții a festivalului Cămine în Mișcare, desfășurat în perioada 28-30 septembrie 2018, în satele Margina și Zorani (jud. Timiș). Reprezentația a avut loc chiar în gospodăria familiei Codrea din Zorani. 


Piesa de teatru a fost publicată inițial în cartea CĂMINE ÎN MIȘCARE.2017-2018.

Credit foto: Iulia Cotrău

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.