Noutăți

Krumau Live – o poveste spusă de Psihodrom

Despre pribegie, oameni răi, sfinți și cei care încearcă să mai supraviețuiască încă o zi

Azi, Český Krumlov e un loc de poveste. O cetate din Boemia, cu străzi pietruite și ferestre colorate, înconjurată de un șanț cu apă. Poți să-ți imaginezi prinți și prințese, trăindu-și, în afara timpului, plecările și revenirile. La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, însă, Krumau (denumirea germană a orașului Český Krumlov) a fost locul unor scene tragice, care au marcat pe viață niște bănățeni.

„Am trăit război și viaţă de refugiat. Am fugit în 1944 de frica rușilor. Pentru că eram nemţi. Sau un fel de nemţi. Volksdeutsche ne spuneau. (…)  Schneller, schneller! Alle zusammen! Weg! Weg! Der Russe kommt! Ivan kommt!” Sute de căruțe, un râu vijelios de suferință, cu mii de suflete care au luat calea pribegiei. Unii n-au rezistat. S-au îmbolnăvit și s-au pierdut. Alții cu inimile frânte, au adormit ca să nu mai simtă. Și nu s-au mai trezit.

Așa începe „Krumau”, povestea istorisită de Andrei Ursu, după un interviu cu un șvab bănățean din Lenauheim, realizat de Nicoleta Mușat pentru proiectul Cămine în Mișcare. Acum, el este nonagenar și, probabil, ar vrea să uite. Viața i-a dat însă blestemul ținerii de minte. Momentele pe care le-a trăit în 1944 spun povestea unei plecări și a unei întoarceri. Și i-a inspirat pe artiștii de la Psihodrom s-o rescrie și s-o prezinte acum, într-o lume sfâșiată de distanțe în kilometri și-n suflete.

Artistul vizual Cristian Văduva, muzicienii Octavian Horvath, Sergiu Cătană și Alexandru Pascu și performerul-coregraf Alexandra Gîrbea recreează, cu mijloace de secol XXI, atmosfera acestei călătorii din care mulți nu s-au mai întors. Iar cei care i-au supraviețuit – așa cum e bătrânul șvab din Lenauheim – o privesc într-un chip straniu.

Ce-o să vedeți voi, începând in 5 decembrie? „O să fie interesant. O dată, avem compoziția vizuală realizată de Cristian Văduva, construită pe interacțiunea dintre o coregrafie și un colaj de fotografii și imagini video de arhivă. Alexandra Gîrbea a fost înregistrată, iar tehnologia video/kinect i-a preluat mișcările, alterând, când este cazul, natura, textura și forma siluetei. E greu de explicat, trebui să-l vedeți”, spune Octavian (Tavi) Horvath. El este cel care spune povestea Krumau Live. Narațiunii i se adaugă ocompoziția muzicală semnată Alexandru Pascu și Sergiu Cătană. Instrumentele de percuție și sintetizatoarele analogice lucrează perfect împreună, pentru a construi un univers sonor straniu, care-ți deschide calea spre propriile întrebări.

„Am ajuns în 1945 în Boemia. Într-un loc numit Krumau. Acolo era un primar german care nu era nazist.  Rușii se apropiau (…) Viceprimarul își dorea ca orașul Krumau să lupte. Primarul a chemat toţi bărbaţii în piaţa centrală a orașului pentru sfat. S-a urcat la balconul primăriei împreună cu viceprimarul care fusese soldat și își pierduse o mână în război. Viceprimarul era nazist. Primarul a zis că orașul se va preda pașnic, nimeni să nu lupte. Viceprimarul l-a împușcat pe primar în cap, acolo la balcon, în văzul lumii”, își continuă bătrânul monologul, în povestea lui Andrei Ursu.

Rușii n-au mai ajuns la Krumau. Au venit însă americanii, iar șvabii bănățeni s-au întors acasă, unde au ajuns totuși comuniștii. „Dar eu m-am descurcat”, spune bătrânul. Și, câte zile o mai avea, va rosti, din nou, și din nou, și din nou, povești de plecare și de întoarcere. Poveștile unor siluete „gata să fie înghiţite de un cer enorm, încă plin de stele”. Iar la Český Krumlov, în Boemia, cerul e azi enorm și încă plin de stele. Precum o pătură care te acoperă, ca să nu uiți. La fel ca povestea spusă, hi-tech, de Psihodrom.


Un reportaj de Otilia Ghițescu / 📸 Diana Bilec

Proiectul Krumau Live a fost selectat în cadrul Apelului de proiecte Cămine în Mișcare. Va fi prezentat publicului larg începând cu data de 5 decembrie 2020, la FABER (Spl. Peneș Curcanul, nr. 4-5) și online, în cadrul evenimentului Cămine în Mișcare 2020.